19 martie 2014

CARE SUNT ADEVĂRATELE INTERESE ALE UE ŞI SUA ÎN UCRAINA?

De când au început ciocnirile dintre poliţie şi demonstranţii pro-europeni  la Kiev în Ucraina, am auzit cu toții repetate aceleaşi veşnice lozinci: UE şi SUA sunt nişte zâne bune preocupate profund de progresul Ucrainei, iar Rusia, zmeul cel rău care se aşează cu îndârjire în calea fericirii vecinei sale de la Vest. Dacă am fi fost în anii '90 am fi marşat cu siguranţă la propaganda de acest gen, dar experienţa ultimiilor 23 de ani ne-a învăţat că lucrurile nu sunt deloc ceea ce par a fi şi că trebuie să privim lucrurile mai în detaliu. Mulţi dintre noi suntem conştienţi că nici o revoluţie, nici un război sau conflict de orice fel, nu porneşte de la sine şi mai ales fără un "ajutor" interesat din exterior. Dar care să fie dedesubturile revoltei spontane din capitala Ucrainei? Cum de au devenit UE şi SUA brusc interesate de această ţară, fostă membră a URSS şi aflată în sfera de influenţă a Federaţiei Ruse? Sunt unele "coincidenţe" şi chiar dovezi care ne arată că este vorba de o luptă economică şi geostrategică dintre UE şi SUA pe de o parte, Rusia şi chiar China de cealaltă parte. Din păcate, în acest conflict a picat la mijloc bietul popor ucrainean şi sunt multe lucruri despre care se vorbeşte foarte puţin sau deloc în presă. Despre ce este vorba, pe scurt?

În luna Septembrie 2013, China lansa cel mai mare proiect agricol din afara ţării pregătindu-se să investească 2,6 miliarde de dolari în aproximativ 3 milioane de hectare de teren agricol din Ucraina! În primă fază Ucraina trebuia să le asigure chinezilor o suprafaţă de 100.000 de hectare de teren de bună calitate în apropierea oraşului Dniepropetrovsk, pe care autorităţile chineze intenţionau să le folosească atât în scopul cultivării cerealelor cât şi pentru dezvoltarea unor ferme de porci. Aceste produse ar fi urmat să fie vândute la preţ preferenţial de firma KSG Agro -cea mai mare companie agricolă din Ucraina- către grupurile chineze Xinjiang Production şi Construction Corps pentru a acoperi o parte din necesarul de consum al ţării. De menţionat că din cauza cererii de alimente in continua crestere în ultimii 10 ani, China si-a majorat substantial importurile de cereale. Pentru Ucraina era o ocazie foarte bună de a-şi vinde produsele agricole pe o piaţă uriaşă cum este cea chineză. Dar iată că UE şi-a simţit în acest fel ameninţate interesele economice şi deodată s-a trezit că este interesată de un acord de asociere cu Ucraina! Cu alte cuvinte, cum să pătrundă China cu o afacere de asemenea dimensiuni în Europa, fără să aibă parte şi UE de o felie importantă din tort? Cum să beneficieze numai Ucraina de avantajele acestei colaborări când principala forţă a continentului este UE? Care evident, este interesată îndeaproape de binele poporului ucrainean. În acest demers al încercării de asociere, UE a fost bineînţeles susţinută de SUA, principalul adversar economic mondial al Chinei. Este surprinzător interesul brusc al UE pentru asocierea cu Ucraina, apărut imediat după încheierea acestei afaceri! Astfel, după refuzul preşedintelui Viktor Iakunovici de a parafa acordul de asociere si de liber schimb cu UE, europenii au trecut la încurajarea demonstraţiilor de la Kiev, ajungându-se la cunoscutele violenţe dintre demonstranţi şi forţele de ordine. Scopul era ca Ucraina să intre cu orice preț sub influența UE și să accepte supusă jocurile impuse din străinătate.


De ce a refuzat preşedintele Ucrainei, Viktor Ianukovici să semneze tratatul de asociere cu UE? S-a vorbit foarte puţin în presă despre motivele care au dus la acest refuz. Realitatea este că UE i-a făcut Ucrainei nişte propuneri considerate de aceasta din urmă "umilitoare", din care reieşeau vag avantajele acestei ţări.

Protectie